NU TRAGEŢI, DOM` PREȘEDINTE! SUNTEM NOI, STUDENȚII!

GÂNDURILE UNUI STUDENT ÎNAINTE DE ALEGERI
Recunosc! Sunt derutată! Ar trebui să mă simt plină de încredere, ținând cont de faptul că îmi voi exprima pentru prima dată opțiunea prezidențială. Privind în jurul meu, observ cu părere de rău oameni blazați, dezinteresați de importanța alegerilor pentru funcția supremă în stat. De ce oare? De ce se simt oamenii resemnați când este în joc viitorul lor?
Dom`le, o fi vreun motiv! Poate același spectacol politic de care s-au cam săturat. Din păcate un spectacol prost. Poate aceleași figuri politice de care iar s-au cam săturat. Mai există cineva în țara asta care să spună că mai are încredere în politicienii noștri?
La începutul anilor `90 a făcut vâlvă sintagma politologului Silviu Brucan: “Stupid people!”, referindu-se într-un interviu la postul BBC la faptul că poporul român nu va învăța democrația nici în 20 de ani. Pentru această afirmație “s-a tras în el din toate pozițiile”. După 20 de ani, în 2009, un candidat la prezidențiale ne promite că vom trăi bine tot peste…20 de ani. Câtă răbdare să aibe omul de rând? Gândirea colectivă a acestei țări triste nu funcționează corect.
După 50 de ani de beznă comunistă, poporul român nu s-a putut debarasa complet de ideile învechite și caută în continuare un “meșter cârmaci”. Însă, acum, Președintele României nu mai poate fi un “tătuc”; el reprezintă statul român și exercită funcția de mediere între stat și societate.
Românului de rând a început să-i meargă rău. Din ce în ce mai rău… Aflat într-o continuă confuzie, participă la mitingurile electorale “activ”, aș spune chiar hipnotizat fiind de sărmăluțe, mititei și bere, petreceri și voie bună, că doar e… “pomană electorală”. Dar asta înseamnă SĂRĂCIE. Din păcate, marea majoritate, pe care se bazează candidații la președinție se lasă influențată votând nu programe, ci figuri.
Candidatul la președinție ar trebui să fie un om care să inspire încredere în valorile democratice, să aibe sinceritatea că împărtășește aceste valori și să mobilizeze societatea.
El trebuie să fie imparțial față de structurile de putere și să dea un mesaj de refacere a încrederii oamenilor. Aceasta e doar teoria. Practica, în schimb, ne arată candidați al căror tupeu obraznic le dă siguranța că vor reuși în alegeri folosindu-se de campanii electorale făcute pe bani publici, mită electorală, turism electoral și promisiuni cât cuprinde. Și asta în condițiile în care țara se află în criză politică.
Locul confruntării civilizate este luat de atacurile dure la persoană, acuzându-se reciproc de eșecurile avute. Programele conțin promisiuni de care nici ei înșiși nu sunt siguri că vor fi vreodată onorate.
Până și șefii de campanie se întrec în sloganuri ludice: “Hai România!”(o fi vreun meci?); “Învingem împreună!”(pe cine?); “România bunului-simț”(asta sună a insultă); “de ce le e frică nu scapă!”(pe cine amenințați, dom`le candidat?); “Jos Mafia! Sus Patria!”(Si, Padrino! Alora basta!).
Toate acestea se întâmplă în România, deoarece societatea civilă este SLABĂ. Visăm la binele țării, însă nimeni nu s-a trezit pentru a lua atitudine. Societatea civilă pare obosită și ar trebui revigorată. Cred că a venit timpul ca noua generație să treacă la acțiune, conștientă fiind de libertățile și oportunitățile pe care Revoluția din `89 le-a creat.
Noile domenii de activitate care s-au dezvoltat în ultimii ani (comunicare, relații publice, mass-media) pot ajuta la schimbarea mentalității oamenilor. O societate civilă puternică poate pune capăt abuzurilor politicianiste prin mijloace “de luptă” specifice: articole de presă, conferințe de presă, emisiuni televizate și radiodifuzate, mitinguri, bloguri.
Cred, în numele tinerilor, că toate acestea vor duce la o schimbare de atitudine atât din partea clasei politice, cât și din partea românului de rând. Ce înseamnă pentru mine românul de rând? Profesorul, medicul, muncitorul, țăranul care muncește cinstit zi de zi, pensionarul care a muncit o viață întreagă pentru ca acum să-și irosească toți banii pe medicamente.
Eu și 90 % din populația României ne dăm seama că am fost și suntem mințiți. Dacă acest procent de 90% dintre românii cu drept de vot s-ar prezenta la urne pe 22 noiembrie 2009, alegerile ar fi decise încă din primul tur.
FIECARE POATE VOTA CU CINE VREA!

Acest articol a fost publicat în revista studenţească a Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir” nr.2-decembrie 2009